Istoria Lignano
Toponimul Lignano provine din cuvântul latin lupignanum ce înseamnă "loc populat de lupi". Lignano era un mic centru portual unde se stabiliseră pescarii maranesi (locuitori ai zonei Marano Lagunare) pentru a exploata resursele oferite de pădurile de pin.
În epoca romană, Lignano era probabil traversat de Via Annia ce lega Concordia şi Aquileia; ca dovadă au fost găsite numeroase pietre folosite de romani pentru construirea străzilor. După desene din secolul al XV−lea, zona apare ca o serie de dune traversate de numeroase canale, înconjurată de pădurea de pin, câteva case lagunare, un refugiu pentru pescari şi o biserică.
În Evul Mediu, Lignano era sub autoritatea patriarhatului de la Aquileia, apoi a fost cedat Goriziei. Începând cu 1542, sub conducerea patriarhului Grimani, satul prosperă şi este fortificat, dar o incursiune a veneţienilor a distrus fortăreaţa şi zona a fost abandonată.
Din 1800 au început să apară din nou primele case, apoi la începutul secolului al XIX−lea s−au construit primele hoteluri în zonă şi Lignano a devenit cunoscut ca localitate turistică.
